Fiţa a reuşit să se aranjeze într-un timp relativ scurt. De obicei femeiile uită că frumuseţea nu constă în machiaj excesiv, ci naturaleţea este apreciată. Dar sunt femei şi femei... Pilion deja îi aştepta în barul din colţul străzii. Localul nu era foarte plin, perfect pentru ca cei trei prieteni să vorbească liniştiţi.
Milo încă se gândea la doctoriţă, nu şi-o putea scoate din minte.
- Ce bem, domnilor?
- Aş bea o bere neagră. Am băut deja una blondă până să veniţi voi.
- Eu beau o vodkă.
- Atunci eu beau un campari cu suc de portocale ca o piţi ce sunt.
- Ce s-a întâmplat de vreţi să vorbim?
- Fiţa are o veste bună.
- Da? Şi eu am o veste... nu ştiu dacă e atât de bună.
Pilion avea lacrimi în ochi şi ţigara îi tremura între degete. Era schimbat total şi se citea pe chipul său tristeţea. Fiţa îl îmbrăţişează dându-şi seama că era vorba de ceva grav ce i se îmtâmpla.
- Fraţilor, Maria m-a anunţat că vrea să divorţăm.
Tăcerea s-a lăsat la masa celor trei prieteni. Nici unul nu ştia ce să mai spună. Au rămas fără cuvinte o bună perioadă de timp, fiecare aveau un dialog interior cu ei înşişi.
Fiţa se gândea la momentul în care şi ea a divorţat... Nu o mai surprind multe lucruri, dar îl înţelegea pe Pilion. Când te desparţi de cineva este greu să te obişnuieşti cu gândul că acea persoană va ieşi total din viaţa ta. Când ei fostul soţ i-a dat motivele pe tavă pentru divorţ a fost devastată pentru mult timp. Acum privindu-l pe Pilion parcă se vedea pe ea în garajul casei cum citea mesajul trimis pe messenger de soţul ei unei alte tipe... Un mesaj ce l-a primit ea, dar nu îi era ei adresat. În clipele alea a fost şocată. Ar fi băgat mâna în foc că el nu i-ar face asta vreodată, mai ales că relaţia lor era perfectă din multe puncte de vedere. Erau cuplu cel mai invidiat. Fuseseră ani de zile prieteni şi nunta le-a fost de vis, o nuntă fără dar, ceea ce era neîntâlnit în vremurile alea când oamenii făceau nuntă pentru a câştiga bani, au construit o casă singuri, atât el cât şi ea au bătut atâtea cuie în pereţii casei de nu le mai ştiau numărul, au călătorit prin toată lumea aproape şi erau apreciaţi... Dar degeaba... El era cu o ea de care Fiţa nu a ştiut 3 ani... Pentru ea a fost primul bărbat din viaţa ei şi şi-a dorit din tot sufletul să-i fie soţ şi să clădească împreună cu el un cămin solid. Dar el iubea pe altcineva deja şi ea a aflat poate prea târziu sau poate prea devreme. Cu o zi înainte de a merge la judecătorie pentru desfacerea căsătoriei el i-a spus că se simte uşurat şi că a iubit-o doar ca pe o soră. Fiţei încă îi răsună în cap cuvintele lui, dar nu mai era nimic de făcut atunci, ci divorţul a fost singurul colac de salvare din strâmsoarea ce o simţea el în căsnicie şi pentru ea eliberarea din minciună.
Afară începuse deja să plouă. Fulgerele şi tunetele pe cer parcă coincideau cu focul de artificii din sufletele celor de la masă.
Milo se uita la cei doi prieteni şi se gândea că e mai bine că el nu s-a căsătorit până acum şi că nici nu are de gând să o facă vreodată.
- Şi de ce vrea să divorţeze?
- Vrea să facă un copil cu altul. Mi-a zis tot ce nu-i mai convine la mine.
- Şi ce nu-i mai place la tine?
- Multe... prea multe....
- Pilion, dă-o încolo! Mai sunt femei pe pământul ăsta. Acum poate că pare că îţi face cel mai mare rău, dar doar îţi oferă posibilitatea să o întâlneşti pe aceea care să te merite.
- Ce mă fac eu fără copii? Prevedeam că ea nu va mai fi mult timp lângă mine, dar tot m-a surprins când mi-a zis că vrea să o terminăm. Am iubit-o pe femeia asta. Am crezut în noi. Am muncit ca un bou să aibă tot ce vor pe masă şi în casă, dar ea vrea unul cu funcţie şi vrea să-i facă ăluia şi un copil. Nu are deja copii?
- Pilion, înţeleg prin ce treci. Nu o să-ţi fie uşor, dar vei trece tu şi peste asta. Am încredere în tine!
- Draga mea, îmi vine să îmi iau câmpii... Am fost un dobitoc ce i-a oferit prea multă libertate crezând că astfel va realiza că iubirea ce i-o purtam era necondiţionată. Dar unde e moralitatea ei?
- Mai luăm un rând?
Milo era deja frustrat că nu ştia cum să-l scoată pe Pilion din starea în care era.
- Pilion, o să vezi că Dumnezeu are grijă de tine. Eu îi mulţumesc fostului că s-a dus cu alta. Altfel nu mai trăiam eu atâtea... Când oamenii nepotriviţi ies din viaţa ta, atunci încep să apară lucrurile cu adevărat bune. Ştii noi te-am chemat să-ţi spun ceva important. Mă las de meserie!
- Hei na! Şi din ce trăieşti?
- Am bani puşi la ciorap. Îmi deschid o şcoală de dans. Mă înscriu la o şcoală şi îmi iau diplomă de instrucutor. Doar ştii că în România se pune preţ pe hârtii. Vrei să ne asociem?
- Ar fi o idee bună. Tocmai ce am aflat că patronul e cercetat de DNA pentru fraudă şi îl paşte mititica. Deci nu exclus să rămân fără job. Mă bag.
- Şi eu cu ce vă ajut? De artişti nu aveţi nevoie?
- O, cum nu? Milo tu ne pictezi pereţii sălii de curs şi te ocupi de muzică.
Au început toţi să râdă.
- Uitându-mă la voi, divorţaţilor, realizez că principalul motiv al divorţului este căsătoria, deci eu nu vreau să mă însor vreodată!
Milo încă se gândea la doctoriţă, nu şi-o putea scoate din minte.
- Ce bem, domnilor?
- Aş bea o bere neagră. Am băut deja una blondă până să veniţi voi.
- Eu beau o vodkă.
- Atunci eu beau un campari cu suc de portocale ca o piţi ce sunt.
- Ce s-a întâmplat de vreţi să vorbim?
- Fiţa are o veste bună.
- Da? Şi eu am o veste... nu ştiu dacă e atât de bună.
Pilion avea lacrimi în ochi şi ţigara îi tremura între degete. Era schimbat total şi se citea pe chipul său tristeţea. Fiţa îl îmbrăţişează dându-şi seama că era vorba de ceva grav ce i se îmtâmpla.
- Fraţilor, Maria m-a anunţat că vrea să divorţăm.
Tăcerea s-a lăsat la masa celor trei prieteni. Nici unul nu ştia ce să mai spună. Au rămas fără cuvinte o bună perioadă de timp, fiecare aveau un dialog interior cu ei înşişi.
Fiţa se gândea la momentul în care şi ea a divorţat... Nu o mai surprind multe lucruri, dar îl înţelegea pe Pilion. Când te desparţi de cineva este greu să te obişnuieşti cu gândul că acea persoană va ieşi total din viaţa ta. Când ei fostul soţ i-a dat motivele pe tavă pentru divorţ a fost devastată pentru mult timp. Acum privindu-l pe Pilion parcă se vedea pe ea în garajul casei cum citea mesajul trimis pe messenger de soţul ei unei alte tipe... Un mesaj ce l-a primit ea, dar nu îi era ei adresat. În clipele alea a fost şocată. Ar fi băgat mâna în foc că el nu i-ar face asta vreodată, mai ales că relaţia lor era perfectă din multe puncte de vedere. Erau cuplu cel mai invidiat. Fuseseră ani de zile prieteni şi nunta le-a fost de vis, o nuntă fără dar, ceea ce era neîntâlnit în vremurile alea când oamenii făceau nuntă pentru a câştiga bani, au construit o casă singuri, atât el cât şi ea au bătut atâtea cuie în pereţii casei de nu le mai ştiau numărul, au călătorit prin toată lumea aproape şi erau apreciaţi... Dar degeaba... El era cu o ea de care Fiţa nu a ştiut 3 ani... Pentru ea a fost primul bărbat din viaţa ei şi şi-a dorit din tot sufletul să-i fie soţ şi să clădească împreună cu el un cămin solid. Dar el iubea pe altcineva deja şi ea a aflat poate prea târziu sau poate prea devreme. Cu o zi înainte de a merge la judecătorie pentru desfacerea căsătoriei el i-a spus că se simte uşurat şi că a iubit-o doar ca pe o soră. Fiţei încă îi răsună în cap cuvintele lui, dar nu mai era nimic de făcut atunci, ci divorţul a fost singurul colac de salvare din strâmsoarea ce o simţea el în căsnicie şi pentru ea eliberarea din minciună.
Afară începuse deja să plouă. Fulgerele şi tunetele pe cer parcă coincideau cu focul de artificii din sufletele celor de la masă.
Milo se uita la cei doi prieteni şi se gândea că e mai bine că el nu s-a căsătorit până acum şi că nici nu are de gând să o facă vreodată.
- Şi de ce vrea să divorţeze?
- Vrea să facă un copil cu altul. Mi-a zis tot ce nu-i mai convine la mine.
- Şi ce nu-i mai place la tine?
- Multe... prea multe....
- Pilion, dă-o încolo! Mai sunt femei pe pământul ăsta. Acum poate că pare că îţi face cel mai mare rău, dar doar îţi oferă posibilitatea să o întâlneşti pe aceea care să te merite.
- Ce mă fac eu fără copii? Prevedeam că ea nu va mai fi mult timp lângă mine, dar tot m-a surprins când mi-a zis că vrea să o terminăm. Am iubit-o pe femeia asta. Am crezut în noi. Am muncit ca un bou să aibă tot ce vor pe masă şi în casă, dar ea vrea unul cu funcţie şi vrea să-i facă ăluia şi un copil. Nu are deja copii?
- Pilion, înţeleg prin ce treci. Nu o să-ţi fie uşor, dar vei trece tu şi peste asta. Am încredere în tine!
- Draga mea, îmi vine să îmi iau câmpii... Am fost un dobitoc ce i-a oferit prea multă libertate crezând că astfel va realiza că iubirea ce i-o purtam era necondiţionată. Dar unde e moralitatea ei?
- Mai luăm un rând?
Milo era deja frustrat că nu ştia cum să-l scoată pe Pilion din starea în care era.
- Pilion, o să vezi că Dumnezeu are grijă de tine. Eu îi mulţumesc fostului că s-a dus cu alta. Altfel nu mai trăiam eu atâtea... Când oamenii nepotriviţi ies din viaţa ta, atunci încep să apară lucrurile cu adevărat bune. Ştii noi te-am chemat să-ţi spun ceva important. Mă las de meserie!
- Hei na! Şi din ce trăieşti?
- Am bani puşi la ciorap. Îmi deschid o şcoală de dans. Mă înscriu la o şcoală şi îmi iau diplomă de instrucutor. Doar ştii că în România se pune preţ pe hârtii. Vrei să ne asociem?
- Ar fi o idee bună. Tocmai ce am aflat că patronul e cercetat de DNA pentru fraudă şi îl paşte mititica. Deci nu exclus să rămân fără job. Mă bag.
- Şi eu cu ce vă ajut? De artişti nu aveţi nevoie?
- O, cum nu? Milo tu ne pictezi pereţii sălii de curs şi te ocupi de muzică.
Au început toţi să râdă.
- Uitându-mă la voi, divorţaţilor, realizez că principalul motiv al divorţului este căsătoria, deci eu nu vreau să mă însor vreodată!
Pilion le spune prietenilor că nu mai poate să rămână şi că are nevoie de timp cu el. În drumul spre casă lui Pilion îi treceau tot felul de gânduri prin cap. "M-a lăsat tocmai acum când credeam că totul e perfect. Eu-s vinovat. Trebuia să-i arăt cât de mult o iubesc. Acum e prea târziu. Ea e cu un altul, iar eu am rămas doar tatăl copiilor ei. Mă simt ca naiba. Ce am să fac de acum încolo? Să o iau de la capăt cu altcineva îmi este extrem de greu. Nu mă mai simt în stare să iubesc pe altcineva. Cât de adevărat este că actele nu ţin persoanele împreună. Îl invidiez pe Milo. Măcar el este liber de orice obligaţie. Am doi copii şi o viitoare fostă nevastă. Îmi vine să plec undeva departe şi să nu mai ştiu nimic. Dar nu-i corect faţă de copii. Ei nu-s vinovaţi că eu cu Maria nu ne mai înţelegem. Sigur ei o să sufere cel mai mult în toată povestea asta cu sfârşit trist. Ce tâmpenie! Trebuia ca de la bun început cum am simţit-o că nu mai e a mea să o las să fie a cui voia ea. Dar ca un dobitoc am ţinut musai să-mi fie aproape. Nimeni nu aparţine nimănui. Adevărul este că cea mai parte a timpului ne-o petrecem cu noi înşine. Chiar nu ştiu ce voi face. Este un alt moment al vieţii mele în care voi lăsa lucrurile să-şi urmeze cursul şi voi acţiona în funcţie de ceea ce se întâmplă." Telefonul sună. Era Milo.
- Vreau să ne vedem, Pilion!
- Sunt aproape de casă. Vii la mine? Sunt singur. Copiii sunt la mama, iar Maria mi-a zis că şi-a găsit deja un apartament cu chirie.
- Ne vedem la tine.
Ajuns acasă Pilion nu îşi găsea locul. Singur într-o casă plină de amintiri. Milo deja suna la uşă.
- Salut! Cum eşti?
- Singur şi trist.
- Am luat căteva cutii de bere. Nu eşti singur. Acum eşti cu mine. O scoatem la capăt, frăţioare!
- Aşa crezi? Mă simt ca naiba.
- E normal să te simţi aşa.
- Mă crezi că nu am chef de vorbă?
- Atunci tăcem.
- Ia zii, tu cum mai eşti cu doctoriţa ta?
- O iubesc, dar cred că o las să-şi trăiască viaţa fără mine. Îmi e clar că nu sunt genul de bărbat care să stea toată viaţa lângă o femeie.
- Pot să stai tu lângă ea, dar dacă ei îi vine să plece... Uite cum Maria mea a plecat şi m-a lăsat ca pe un bou în grajd.
- Hai că nu e chiar aşa. Poate îţi face cel mai mare bine acum lăsându-te. O să vezi tu că ţi se schimbă viaţa în bine.
- Milo, ce bine mi se poate întâmpla? Am un servici de cacao pe care s-ar putea să-l pierd în curând, copiii vor merge la ea, va urma partajul... Deci ceva timp va dura până mă voi linişti.
- Află că am venit cu o veste bună. Fiţa e hotărâtă să se lase de dans şi chiar vrea să te asociezi cu ea. Tu te pricepi la multe şi v-aţi ajuta unul pe altul.
- Mi-a zis ea ceva la bar, dar până deschide ea ceva mai durează. Ce fac eu între timp?
- Tocmai asta este că ai ce face. Nebuna de Fiţa după ce ai plecat a început să dea nişte telefoane şi deja a făcut rost de o sală. De mâine vrea să se apuce de renovare, aşa că ai de lucru.
- Ea unde e acum?
- S-a dus să vadă sala şi a zis că mă sună apoi şi vine şi ea aici, ştia că eşti singur. Pilion, suntem prietenii tăi, lasă-ne să te ajutăm. Eu nu ştiu cum e cu divorţurile astea, dar îmi spui cu ce îţi pot fi de folos şi-ţi voi fi mereu alături.
- Mă faci să zâmbesc. Milo, uneori şi de cele mai multe ori problemele ni le rezolvăm singuri. Avem impresia că ceilalţi ne pot ajuta, dar efortul cel mai mare eu trebuie să-l fac să ies basma curată din toată povestea asta. O să mă asociez cu Fiţa că ştiu că e fată bună şi e bine că o să am timpul ocupat pentru a nu mă gândi prea mult la nebunii, dar trebuie singur să mă descurc cu desfacerea căsătoriei. Am copii. Iar ei mereu vor exista în viaţa mea. Ei sunt sunt viaţa mea acum!
- Pilion, înainte de a te ajuta singur poţi să te sprijini şi pe prieteni. Mereu ţi-am admirat curajul de a-ţi lua viaţa în piept, dar nu arăţi prea bine acum. Aşa că te poţi baza pe mine şi pe Fiţa.
- Vă mulţumesc! Trec eu şi peste asta. Simt că o urăsc pe Maria.
- E o etapă. Acum o urăşti, apoi ai să o uiţi. Orice iubire se înlocuieşte cu alta.
- Ce iubire? Femeile din ziua de azi vor bani. Eu nu-s ca patronul meu care dă la fufe bani să se upgradeze fizic: botox în buze, silicoane, operaţii estetice, etc. Şi toate muierile alea stau cu el doar pentru banii lui.
- Pilion, lasă-l pe patronul tău. Tu nu vei fi cu femei păpuşi, ci vei întâlni femeia care să te completeze.
- Aşa am crezut că va fi cu Maria. Când îmi aduc aminte cum era când am cunoscut-o... era simplă, era fără fiţe şi figuri. Se bucura de lucruri mărunte. Acum, parcă, e alta. Cu cine am stat eu atâţia ani? Cum să mai am eu încredere în altă femeie? Urăsc toate femeile acum. Toate sunt nişte curve!
- Pilion, o femeie ţi-a dat naştere.
- Mda... Sunt nervos acum. Recunosc că mă oftic că m-a părăsit. Nu mă aşteptam ca vreodată să plece. Te invidiez, Milo !
- Nu eşti singurul. Dar viaţa mea boemă are şi ea defectele sale. Nu voi şti niciodată cum e să mi spună de un copil: "tată"... Singurătatea îmi e uneori apăsătoare, dar fiecare cu destinul lui. Nu judeca pe nimeni, că ceea ce trăieşti numai tu poţi să trăieşti. Nu trăieşte nimeni în locul nimănui. Avem rolul nostru în univers.
- Nu sunt în stare acum să discut filosofii. Ai dreptate în mare parte, dar de ce naiba mi se întâmplă mie asta? Sunt dependent de familia mea. Nu ai cum să mă înţelegi. Nu eşti în locul meu.
- Tocmai asta spuneam şi eu mai devreme. Că fiecare le ştie pe ale lui, de aia, te rog, nu mă mai invidia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu