Actul 6

Fiţa, după ce a dat câteva telefoane şi s-a întâlnit cu un proprietar a unei case, a simţit să scrie ceva pentru sufletul ei.

„Simt de câteva zile o tristeţe profundă în mine. Pe de o parte mă bucur atât de mult de viaţă, dar pe de altă parte simt că locul meu nu mai este în această lume. Înainte de a muri amicul meu Geani tocmai ce-i văzusem motorul lângă mănăstire, am simţit atunci să-i vorbesc, dar eram grăbită să merg în altă parte. La o săptămână am aflat ca a murit strivit de o maşină când repara la ea. Am plâns mult, dar ştiu că acolo unde s-a dus e bine şi în nebunia mea ştiu că o să ajung şi eu în curând în lumea de dincolo de viaţa asta. Mai am câteva lucruri de făcut pe aici, dar ciudat simt că mă voi duce şi asta pentru că acum iubesc cel mai mult viaţa. Când ai ceva de preţ pierzi când te aştepţi mai puţin, dar eu simt undeva în mine că voi renaşte în altă parte. Primesc în fiecare zi semne pe care numai eu le recunosc. Dacă în viaţa asta nu am atins o stea sunt sigură că voi rămâne o stea pe cer pentru cei care pe pământ mă iubesc.”