Milo şi Pilion se reîntâlnesc, dar de data asta apare în peisaj şi prietena lor dragă Fiţa (fiţoasa).
- Bună, băieţi! Care mai e viaţa voastră?
- Eu am rămas acelaşi om cu bune şi rele care cântă, pictează şi încearcă să trăiască din artă.
- Eu dau de zor cu mătura pe străzi. Dar tu, cum o mai duci? Am auzit că te-ai întors din Elveţia. Cum a fost?
- Cum să fie? Ca şi în Japonia, Anglia, Cehia. Am scos ceva bani din dansul la bară. Degeaba am carte, alea două facultăţi în Românica, că nu m-au ajutat să am un trai decent acasă.
- Păi... şi cum de mai rezişti la vârsta asta? Nu ai obosit?
- Am doar 35 de ani, deci cât sunt frumoasă şi deşteaptă am să profit de pe urma frustrării bărbaţilor.
- Dă-ne detalii! Cum e să fii dansatoare într-un club de noapte?
- Cum să fie? Vezi tot felul de libidinoşi ce bălesc la tine. Ei dau bani să bea o licoare impreună cu o tipă bine ca mine şi îmi iau procent la consumaţie. Doar sunt damă de companie. Ştiu eu ce vreţi să aflaţi. Dacă fac şi "prostioare" cu ei. Normal că mai fac cu unii care-mi plac şi e adevărat că aşa câştig mai bine. O data făcut un compromis, deja următorul nu mai are importanţă în această meserie. Dacă nu o fac acum, când să o mai fac? Când sunt bătrână şi zbârcită? Dar, voi cum staţi cu dragostea?
- Măi, eu tot cu nevasta-mea sunt de aproape 15 ani, doar că suntem împreună în acte, dar trăim separat.
- Cum asta?
- Păi... a apucat-o căldurile de ceva timp şi nu se mai simte atât de frumoasă şi tot iese prin cluburi cu niste prietene de-ale ei pentru a-şi gâdila stima de sine. Cred că are pe unul acum de lucreaza prin "secrete". Vrea un om cu funcţie pe lângă ea, că na' eu-s doar un biet gunoier. Dar noroc că îi am pe ăia mici. Ei sunt bucuria vieţii mele.
- Eu tot singur sunt. Mama mă crede homosexual. Dar eu ştiu că m-am căsătorit cu arta de mic. Deci pe mine nu mă înşală nimeni, poate doar uneori mă înşel eu în privinţa mea. Am noroc că mă mai întâlnesc la cafeneaua artiştilor cu oameni ce înţeleg ce fac şi ne susţinem reciproc. Că doar, cine se aseamăna, se adună!
- Băeţi, sunteţi faini! Vă apreciez pe fiecare dintre voi. Tot cinstiţi şi săraci sunteţi, dar bogaţi sufleteşte.
- Adevărul e că am ştiut din adolescenţă că meseria de gunoier îmi aduce satisfacţii pe care o muncă la birou nu mi-ar aduce. Aşa eu cu mătura, tomberonul şi gunoiul. Umblu pe străzi şi fac curat, iar de fiecare dată când sunt supărat dau o dată cu mătura pe stradă, o dată dau cu "mătura" prin gândurile mele răsfirate. M-am obişnuit să fac faţă unei vieţi pline de anonimat. Bucuria mea e când ajung acasă la sfârşit de lună şi ofer copiilor mei ceea ce au nevoie. Pe de o parte mi-am îndeplinit, oarecum, misiunea în această viaţă: mi-am făcut o casă, am plantat un pom şi am ajutat şi la procrearea unor copii.
- Băiat de casa cu tot cu stradă! :)
- Of, iar trebuie să plec că mă tot stresează un client că nu i-au plăcut culorile din tabloul de i l-am făcut. Vrea mult galben. Zăpăciţi mai sunt unii clienţi. Dar clientul nostru, stăpânul nostru!
- Băieţi, mă bucur că ne-am văzut. Nu au intrat zilele în sac iar eu mai rămân o lună pe acasă, deci ne mai vedem.
- Sigur. Ne vedem. Ştiu eu un loc mişto pe malul râului. Se face şi vremea frumoasă şi poate ieşim la un picnic.
- Aduc eu vinul şi muzica.
- Iar eu vă fac un dans la o creangă serioasă de copac. :)
- Bună, băieţi! Care mai e viaţa voastră?
- Eu am rămas acelaşi om cu bune şi rele care cântă, pictează şi încearcă să trăiască din artă.
- Eu dau de zor cu mătura pe străzi. Dar tu, cum o mai duci? Am auzit că te-ai întors din Elveţia. Cum a fost?
- Cum să fie? Ca şi în Japonia, Anglia, Cehia. Am scos ceva bani din dansul la bară. Degeaba am carte, alea două facultăţi în Românica, că nu m-au ajutat să am un trai decent acasă.
- Păi... şi cum de mai rezişti la vârsta asta? Nu ai obosit?
- Am doar 35 de ani, deci cât sunt frumoasă şi deşteaptă am să profit de pe urma frustrării bărbaţilor.
- Dă-ne detalii! Cum e să fii dansatoare într-un club de noapte?
- Cum să fie? Vezi tot felul de libidinoşi ce bălesc la tine. Ei dau bani să bea o licoare impreună cu o tipă bine ca mine şi îmi iau procent la consumaţie. Doar sunt damă de companie. Ştiu eu ce vreţi să aflaţi. Dacă fac şi "prostioare" cu ei. Normal că mai fac cu unii care-mi plac şi e adevărat că aşa câştig mai bine. O data făcut un compromis, deja următorul nu mai are importanţă în această meserie. Dacă nu o fac acum, când să o mai fac? Când sunt bătrână şi zbârcită? Dar, voi cum staţi cu dragostea?
- Măi, eu tot cu nevasta-mea sunt de aproape 15 ani, doar că suntem împreună în acte, dar trăim separat.
- Cum asta?
- Păi... a apucat-o căldurile de ceva timp şi nu se mai simte atât de frumoasă şi tot iese prin cluburi cu niste prietene de-ale ei pentru a-şi gâdila stima de sine. Cred că are pe unul acum de lucreaza prin "secrete". Vrea un om cu funcţie pe lângă ea, că na' eu-s doar un biet gunoier. Dar noroc că îi am pe ăia mici. Ei sunt bucuria vieţii mele.
- Eu tot singur sunt. Mama mă crede homosexual. Dar eu ştiu că m-am căsătorit cu arta de mic. Deci pe mine nu mă înşală nimeni, poate doar uneori mă înşel eu în privinţa mea. Am noroc că mă mai întâlnesc la cafeneaua artiştilor cu oameni ce înţeleg ce fac şi ne susţinem reciproc. Că doar, cine se aseamăna, se adună!
- Băeţi, sunteţi faini! Vă apreciez pe fiecare dintre voi. Tot cinstiţi şi săraci sunteţi, dar bogaţi sufleteşte.
- Adevărul e că am ştiut din adolescenţă că meseria de gunoier îmi aduce satisfacţii pe care o muncă la birou nu mi-ar aduce. Aşa eu cu mătura, tomberonul şi gunoiul. Umblu pe străzi şi fac curat, iar de fiecare dată când sunt supărat dau o dată cu mătura pe stradă, o dată dau cu "mătura" prin gândurile mele răsfirate. M-am obişnuit să fac faţă unei vieţi pline de anonimat. Bucuria mea e când ajung acasă la sfârşit de lună şi ofer copiilor mei ceea ce au nevoie. Pe de o parte mi-am îndeplinit, oarecum, misiunea în această viaţă: mi-am făcut o casă, am plantat un pom şi am ajutat şi la procrearea unor copii.
- Băiat de casa cu tot cu stradă! :)
- Of, iar trebuie să plec că mă tot stresează un client că nu i-au plăcut culorile din tabloul de i l-am făcut. Vrea mult galben. Zăpăciţi mai sunt unii clienţi. Dar clientul nostru, stăpânul nostru!
- Băieţi, mă bucur că ne-am văzut. Nu au intrat zilele în sac iar eu mai rămân o lună pe acasă, deci ne mai vedem.
- Sigur. Ne vedem. Ştiu eu un loc mişto pe malul râului. Se face şi vremea frumoasă şi poate ieşim la un picnic.
- Aduc eu vinul şi muzica.
- Iar eu vă fac un dans la o creangă serioasă de copac. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu