Actul 4

Fiţa ajunsă acasă încă se tot gândeşte la trecutul ei... Un episod nu poate să şi-l îndepărteze din minte, mereu este viu.
"Cum pot să fiu atât de slabă şi să nu las trecutul acolo unde este? Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întâmplat azi... Ea şi el în aceeaşi încăpere, iar eu îi priveam cum fac dragoste. În mine simţeam cum se rupeau bucăţele, bucăţele în suflet. Părea că se iubesc atât de mult, dar eu ştiam că nu e aşa, ci doar simulau în faţa mea un act sexual reuşit. Nu-mi venea să cred că particip la un asemenea moment. M-am simţit murdară pentru că în clipele alea îi uram pe amândoi. Pentru ei poate era un joc, dar pentru mine era o luptă intensă între sentimente. Capul îmi vâjâia, dar tot ce simţeam mă făcea să nu mă pot mişca. Un gând tot insista să plec, dar eram înţepenită având ochii larg deschişi. Din când în când el mă privea asigurându-se într-un fel că sunt bine, dar numai bine nu îmi era. S-a lăsat tăcerea în mine şi în camera goală. Nimeni nu mai era în forţă, se epuizaseră şi ei, iar eu părea că sunt doar o statuie umană ce mai clipea din când în când. Trebuie să mă opresc, să nu mă mai gândesc la ceea ce a continuat! Îmi dau seama că am ajuns curva curvelor (cum îmi spune mama uneori) pentru că am urât atât de tare acel moment încât am vrut să fiu a tuturor, ci numai a lui să nu mai fiu. Acum el este însurat şi are şi doi copii. Oare şi nevasta lui acceptă sex în grup? Probabil că da, că doar lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba. Dar într-o căsnicie prostituţia e legală."
Fiţa nu reuşea deloc să adoarmă, lacrimile îi invadaseră întreg chipul. La un moment dat telefonul începe să sune.
- Alo!
- Fiţa, Milo sunt.
- Da. Mă bucur că ai sunat. S-a întâmplat ceva?
- Plângi? Vreau să ne vedem.
- Da, plângeam, dar acum fac pauză. Am timp să plâng. Poţi să vii la mine.
-Ajung în 20 de minute.

Noaptea se spun cele mai mari secrete
Milo ajunge acasă la Fiţa. Picioarele îi tremurau şi inima îi bătea cu putere de îşi simţea pulsul peste tot. Uşa apartamentului se deschide şi este primit cu un zâmbet cald din partea Fiţei.
- Bună, dragul meu!
- Fiţa, am atâtea să îţi spun... Nu ştiu dacă mă vei înţelege, dar trebuie să-mi descarc sufletul.
- Te ascult. Vrei un ceai cald?
- Nu vreau nimic, decât să mă asculţi.
- Sunt aici pentru tine.
- M-am îndrăgostit de o doctoriţă.
- Sună bine.
- Aşteaptă! Doamne, nu îmi vine să cred că în sfârşit am întâlnit femeia vieţii mele! E exact aşa cum mi-am închipuit-o. Doar că, îmi este foarte frică. Pentru că tot ce pare minunat, prea formidabil la început, se duce pe apa Sâmbetei, într-un final.
- Mai bine continuă. Şi vedem despre ce e vorba.
- Fiţa, am întâlnit-o pe un forum. Nici nu ştiam cum arată; avea ea acolo o poză de profil, dar nu îmi dădeam prea bine seama. M-am îndrăgostit ca un tâmpit, din prima, doar auzind-o la telefon. Îmi plăcea şi îmi place vocea ei şi pare extrem de destupată la minte. Am vorbit o vreme la telefon şi pe internet. Ne-am văzut şi la webcam. Mi-a făcut o impresie bună şi chiar mi-am dorit să o cunosc cât mai repede. Ne-am propus ca prima oară când ne vedem, să ne sărutam. Doamne, ce moment... Eram în gara de Nord din Bucureşti şi o aşteptam. Aveam aşa emoţii, cum am şi acum când îţi povestesc. La un moment dat mi-a venit să trec pe alt peron şi să o urmăresc de la depărtare, dar am aşteptat-o fix lângă vagon. Nici nu cred că am văzut-o prea bine, dar nu am să uit niciodată acel moment când m-a luat de mâini, m-a privit şi apoi ne-am sărutat. Gândindu-mă la acel moment încă îi mai simt buzele calde şi tremuratul uşor al mâinilor ei. M-am ruşinat atunci ca un copil. A fost bine.
- Emoţionant moment, Milo. Continuă! Deja îmi place.
- Da, teribil de intens am trăit atunci. Nu aveam stare şi mă simţeam ca lovit cu uluca...
- Şi ce dacă? Cele mai frumoase trăiri le ai la începutul unei relaţii. Toţi dăm la început ceea ce e mai bun din noi.
- Da, ai dreptate, draga mea. Aşa. Şi a fost bine la prima întâlnire. Am ieşit în oras, ne-am plimbat pe străduţele mici ale Bucureştiului, am şi dansat, recunosc că vroiam sa văd cum se mişcă. A doua zi am mers la un hotel. Ne grăbeam unul şi altul să... Mă simţeam virgin. Jur! Îmi era că o să râdă în sinea ei de mine că sunt atât de stângaci. Dar cred că m-am descurcat. Şi zic asta pentru că apoi au urmat săptămâni în care ne-am tot vorbit. Ea este din Iaşi. Îmi era atât de dor de ea, încât nu am rezistat şi am ajuns şi în oraşul ei natal. Vroiam să ştiu dacă chiar o doresc. Am acceptat să fac compromisul ca ea să-mi trimită bani de drum. Eram falit pe atunci, nu că acum aş fi bogat şi celebru. Mi-a plăcut. Mă comportam ca un adolescent. Într-o zi i-am luat un bucheţel de ghiocei şi m-am dus la spital la ea. Mă crezi că nu ştiam cum să il dăruiesc? Trecuse prea mult timp de când nu am mai făcut un asemenea gest.
- Mă faci să zâmbesc cu tot sufletul. Chiar sună interesant.
- Da. Nu numai că sună interesant, dar ce e în sufletul meu... Fiţa, ştii ce înseamnă asta? Ca eu să mă mut la Iaşi.
- Şi? Te muţi. E prima dată când te muţi în alt oraş? Ai mai făcut tu de-astea.
- Am făcut, dar eu cu picturile mele şi cu muzica nu câştig cât un doctor. Aştia mai primesc şi mici cadouri, eu primesc doar pe ceea ce lucrez. Şi doar ştii că un artist în România de-abia se întreţine. Să depind de o femeie financiar şi fie pentru o perioadă nu mai vreau. Ştii cum am păţit cu Ximena şi cum m-am simţit...Să mă fac şi eu gunoier, ca Pilion?
- Milo, calmează-te! Fata asta te place?
- Mă place. Cred. Nu mai ştiu, să mor eu. Hai că încep să vorbesc ca un manelar.
- Ok, punem totul cap la cap. Da?
- Ce să mai punem? Sunt stresat. O sun acum şi îi spun că nu mai vreau nimic. Rămân singur şi îi las pe toţi să mă creadă homosexual, doar ştii că mama asta crede despre mine.
- Milo, ce te sperie cel mai tare?
- Că îi plac acum, dar mai încolo... cine ştie?  Toate au facut aşa. La început floricele pe câmpii şi apoi începeau să îmi reproşeze una, alta. Ştii că urăsc să primesc reproşuri. Sunt un dificil! Recunosc.
- Mda... Fă-o şi pe asta, dacă tu crezi că e mai bine pentru tine aşa. Dar tipa bănuieşte ceva?
- Bănuieşte, cred. Oricum crede că mai am sentimente pentru fosta.
- Şi mai ai sentimente pentru fosta ta prietenă?
- Nu ştiu ce sentimente mai am. M-a luat frica şi tremur ca un rahat. Chestiile astea emoţionale mă dau mereu peste cap. Nu mai am chef de nimic. Fumez ca un turc, mănânc ca un bou şi mă agit ca un ... într-o căldare. Hai că vorbesc şi prostii.
- Stai calm, sunt obişnuită cu oameni vulgari. Doar ştii ce job am şi eu.
- Chiar, măi Fiţa, cum dracu suporţi să te culci cu atâţia?
- Milo, şi eu mă mir câteodată, dar o iau ca pe un serviciu şi nu mai pun la suflet. Oricum, să ştii că m-am gândit bine şi cred că mă las de meseria asta. Am făcut ceva economii şi cred că mă pot descurca o vreme, poate am să-mi deschid chiar şi o afacere.
- Wow! Asta este o veste nemaipomenită! Merită să ieşim în oraş şi să bem. Şi mai vorbim şi de doctoriţa mea. Îl invităm şi pe Pilion?
- Da. Sună-l tu până mă pregătesc.